Notre Dame, singura problemă care arde?

Frumoasa Catedrala Notre Dame a luat foc, o lume întreagă plânge în urma tragediei !

Deși trăim într-o lume super-technologizată cu care ne mândrim din punct de vedere evoluționar, da, încă se poate ca în urma unor simple renovări, ori scurtcircuit electric, să se producă o catastrofă ce va rămâne în istorie; să lăsăm cu putință arderea unei embleme și simbol istoric. Monument care a supraviețuit atâtor încercări grele de vreo 900 de ani încoace.

Cel puțin, asta ni se prezintă nouă, oamenilor banali de rând.

Este un adevăr faptul că tehnica manipulării în masă este mai frecvent utilizată decât ne-am putea imagina, și probabil am fi îngroziți dacă am fi conștienți în întregime de felurile meschine în care suntem obligați să gândim, dar cu „frumosul„. Totuși, nu știu dacă este cazul să ne ducem cu gândul la o astfel de „distragere” în masă, de la o altă problemă controversată ce trebuie mușamalizată.

Nu este cazul să ne gândim nici la un atac terorist, având în vedere că nu și-a revendicat nimeni vreun titlu .

Sau…O fi vorba despre un semn venit de Sus cu scopul de a ne face pentru a milioana oară conștienți, sau măcar să ne facă să ne reamintim, că lumea asta este pe ducă din mai multe puncte de vedere. Dacă urmărești știrile, sunt șanse mari să refuzi să mai ieși din casă după; plus, nu degeaba e vorba aia „să nu te văd pe la știrile de la ora 5”.

Dar hei, asta nu înseamnă că vine Apocalipsa! Dacă țineți minte, a fost preconizată pentru anul 2012, și aparent suntem încă aici; chit că se mai zice ” but has anyone felt alive since then? „. Următorul sfârșit apocaliptic nici nu a fost anunțat încă. Ori ecranizat.

În mediul online pe lângă faptul că toată lumea vorbește despre eveniment, observ că oamenii se împart în diferite tabere. Unii sunt pur și simplu devastați, caută răspunsuri și încearcă să înteleagă ce se întamplă, alții prezinta doar minimul necesar de compasiune și empatie, sau duc lipsă totală de el. Unii râd de cei care sunt brusc patrioți francofoni pe Facebook și scriu un onest „RIP Notre Dame”, dar nici nu auziseră de catedrală până atunci, ori fac memeuri; alții arată cu degetul indignați, că : ” După România de ce nu plângeți? „. Și sincer, există și aici un adevăr.

Oh, plus cei care în timp ce știrile explodau la televizor, urmăreau Game of Thrones.

Totuși, cel mai tare m-a uimit alt aspect.
Faptul că în mai puțin de 24 de ore, miliardarii lumii au putut „repara” situația, donând sute de milioane de euro. Cu alte cuvinte, se poate.
De fapt, s-ar putea, dacă s-ar vrea.

Și la ce mă refer? Doar imaginează-ți cum ar sta lucrurile dacă la fel de repede s-ar aduna donațiile și când aducem în discuție copiii care mor de foame, cei care mor din cauza razboaielor, lipsa de educație ori moartea planetei ăsteia pe care locuim.
Nu sună la fel de social-media friendly ce-i drept.

Anumite evenimente sunt extrem de mediatizate și au înaintare atenției noastre, făcându-ne să uităm ce ar trebui să prioriteze de fapt.

Lumea este prea mare, prea complexă, prea plină de secrete și mistere ca să o putem înțelege pe deplin. De ce se întâmplă și de ce nu se întamplă anumite fenomene.

Unele lucruri au într-adevar semnificații profunde, altele însă, sunt doar realități dure ale vieții, cărora încercăm să le dăm sens .

„L’excès de la douleur, comme l’excès de la joie, est une chose violente qui dure peu. Le coeur de l’homme ne peut rester longtemps dans une extrémité. „ – Notre-Dame de Paris (1831) de Victor Hugo

// „Excesul de durere, ca excesul de bucurie, este un lucru violent care durează un timp scurt. Inima omului nu poate rămâne mult timp într-o singură extremitate. ” – Notre-Dame de Paris (1831) de Victor Hugo //